Imagine

„Metabolă” sau biografia unui somniac

crin-antonescu-tanar

A fost odata ca niciodata ca de n-ar fi … mai bine n-ar fi fost. A fost odata cum ziceam, un tanar cu freza a la Gilmour, inspirata de pozele de pe copertile discurilor de vinil ale anilor 70. Intr-o zi, la indemnul tatalui sau, tanarul nostru cu trei nume de botez si frumos ca un crin,  dar cam libertin, (liberal nu putea fi ca nu se facea politica pe vremea aia) pleca la Bucuresti sa se faca profesor, meserie lejera, mai ales ca pe vremea aia era si invatamant seral si nu trebuia sa te trezesti devreme. (chestie ce s-a dovedit dificila pana-n vremile noastre – ma refer la asta cu trezitul)

La universitate precum stiti, primi patru ani sunt grei, pana treci de anul trei, dar in final, adaugand vreo doi ani adormiti, (termen moarecum echivalent pentru repetent) termina Magda sa-l laude (nu stim care Magda !?! ) si pleaca sa predea istoria si mai apoi franceza la schimbul doi unde a gasit si el un pat liber.  (va amintiti ca nu se putea trezi de dimineata)

Si cum era bun de gura de pe atunci, le preda alora intr-o zi cat altii intr-o saptamana, drept pentru care restul zilelor statea si dormea, (schimbul unu si schimbul doi) motiv pentru care e trimis sa doarma acasa la tat-su. (ca era patul muuult mai comod si nu pe cheltuiala statului)

Cu gandul sa iasa din amotreala impins de libertinism, devine liberal (intre timp era voie la orice) si uite asa, cum lumea era inca muta de uimire, astia mai buni de gura au ocupat rapid scaunele puterii. El devine ministrul sporturilor, job ce i se potrivea excelent. Avea treaba din doi in doi ani cand era campionatul mondial sau european de fotbal si atunci doar doua ore pe zi, de fapt seara stand comod la televizior, la meci. Desi nu mai e ministru, a ramas si acum cu aceasta deformatie profesionala.

crin-antonescu-gandul

A urmat apoi cateva incercari sa-si gaseasca un loc confortabil intre liberalism si libertinism trecand de la plete, la chica cu carare pe mijloc si in final  la cărare de dreapta pe stânga. A fost o strategie buna care l-a propulsat intai ca mare sef de trib, apoi de camera si avea chiar la un moment dat sanse sa fie sef de stat. (se observa asadar un progres, de la somn la stat – nu se specifica daca e vorba de stat treaz sau nu)

In prezent, flacaul nostru are insomnii si e bantuit de cosmaruri. Nu stie ce-o sa fie; patru(cinci) ani de hibernare in patul cu baldachin  sau  in patul cu zabrele si „asternut” de PNA (melana).

Va urma – Titlu estimativ; Parafolă sau ce face un somniac, cand nu doarme

Anunțuri

MRU – un escroc sentimental

Asa cum exista escroci sentimentali, abili sa prosteasca fetiscane prea duse la biserica … asa si MRU se pretinde un escroc politico-sentimental.

Discursurile lui pot fi imaginate ca un execrcitiu de gimnastica ritmica la panglica. „Imbaligareala” ritmata a traiectoriei panglicii multicolore, sincopele, cercurile, sinusoidele si alte curbe imprevizibile, viteza cu care infasoara aerul in jurul gimnastei, incanta ochiul, dar in final nu produce nimic, nici macar turbulente.  E doar o zbatere, „balet”, si atentie captata de nefirescul miscarii. Asa si cu MRU, scoate doar panglici colorate pe gura, pe care unii, incapabili sa-si pronunte chiar si numele corect, cad pe spate de „versatilitatea” cu care aktivistul MRU, insira cuvinte si expresii in mare proportie nepotrivit alaturate, predominand neologismele si cuvinte „‘arhaizate” care au menirea sa evidentieze presupusul background de istoric al escrocului.

Jocul asta la cacialma al lui MRU, cu fraze intentionat seminteligibile, unele bulversante, are ca scop naucirea si intimidarea interlocutorului, astfel incat acesta sa puna capul in pamant rusinat de propria-i ignoranta.
Evident ca dupa ce te dezmeticesti, cand panglicile colorate dispar, si incerci o „analiza pe text”, constati cu surprindere ca in realitate n-a spus nimic interesant, ca de fapt cu fiecare fraza isi ridica la fileu alta fraza pe care o loveste precis si tot asa. Ne serveste niste sabloane propagandistice, fara continut, fara angajament si de multe ori presarate cu greseli gramaticale impardonabile.

De multe ori cand il aud vorbind, am senzatia ca citeste un text scris intr-un limbaj de programare. Abstract, structurat, identat, precis, logic, dar lipsit de mesaj si continut. (cum se zice in „C” – adica; „void”)

Mai nou, vine cu amintiri din copilarie si studentie incercand sa joace la ambele capete; aratand ca nu este doar un „excelent” orator, ci ca pentru o suma modica daca vrei iti poate canta doua manele la botezu’ lu ala micu. (Aici e vorba clar de plagiat – copiindu-l pe mentorul sau Basescu. Doar ca ala nu stie si nu poate sa cante din cauza corzilor vocale macerate de uischiane.)

Oare cat de hamesit de putere sa fii si cat de nesimtit, incat sa mananci rahatul de pe toate mesele ?

Gânduri la început de campanie electorală

E clar ca Basescu are o echipa de profesionisti in manipulare care-l consiliaza. Imi este din ce in ce mai limpede ca toata povestea incepand din iarna trecuta, demisia lui Boc, Ungureanu, motiunea si toata povestea cu suspendarea a fost minutios planificata, ca fiind singura sansa a lui Basescu si PDL, sa mai ramana agatati de putere si sa nu fie eradicati din viata politica si infundati prin puscarii.

In iarna sa mai desurubat putin dopul sticlei de cola agitate si au lasat-o sa fâsâie vreo doua luni pana a mai scazut presiunea, apoi l-au bagat pe Ungureanu la sacrificiu sa atenueze furia publica impotriva Udrei si camarilei PDL-iste (care apoi s-a dat la fund pentru o vreme), apoi au acceptat motiunea ca sa dea satisfactie pulimii, urmata de campania de erodare si compromitere a liderilor USL. Basescu si-a „cautat cu lumanarea” suspendarea avand de la acea vreme „spatele” asigurat de sefii lui de la CE si USA. Demersul a avut ca scop sa evidentieze neputinta USL de a schimba lucrurile, sa arate cine-i jupanul si mai mult, ca toata lumea sa inteleaga ca in tara asta conduc interesele UE si ca Ponta / Crin / USL daca ar venii la putere ar inrautatii si mai tare situatia romaniei, nefiind in gratiile stabilor europeni pe care Basescu ii slujeste cu aplomb.

Toata povestea asta a fost „inventata” tocmai pentru ca entuziasmul populatiei sa se erodeze, sa ne resemnam si eventual sa accepatam sa fim condusi de niste smecheri in continuare, decat sa sustinem niste lesinati care de jumatate de an isi dau zilnic cu stangu-n dreptu. Iar strategia asta a functionat. Cine si-ar fi imaginat-o pe Roxana Iordache „dezamagita” de Crin. Unde este efervescenta de acum cateva luni cand posta si de doua trei ori pe zi. Unde sunt zecile spre suta de comentarii. Unde sunt polemicile de alta data din Gandul.
Sigurii care mai tin stindardul sus, si lupta in contiuare sunt cei de la Intact (Jurnalul si A3)
Campania asta electorala e degeaba. Cu toti am vrea sa votam maine, daca s-ar putea, sa bifam si asta, mai ales ca este vizibil ca USL pierde puncte in campanie, nu castiga.

O sa mai iasa iar Basescu cu tricou bleu (cu maneca lunga) o sa mai arunce niste fumigene gen „dottore” care vor sporii lehamitea si daca mai si da vreo zapada mare pe 9 decembrie, parca vad ca USL-ul o ARDe de max 30% prin neprezentare si ca-n ianuarie vom trezi cu un guvern BOC -14.

Fereasca-ne Dumnezeu !
Asadar … stimati compatrioti (vorba lu’ nea Jan) TREZITI-VA ! Osu’ la munca, ca iar ne-ncaleca nemernici. Or fi USL-isti prosti, dar sunt prostii nostrii. Buni rai, cu ei tre’ sa defilam.

Doamne ajuta.

Facebook-ul – un imens talcioc

Facebook-ul este un imens talcioc. Aici toata lumea-si etaleaza vechiturile, unele ruginite, altele lustruite … sau lucruri noi fara valoare, kitsch-uri, imitatii stangace sau marfa expirata, chinezarii si „marfa de la rusi” ieftina.

Unii-si vand visele si sperantele neimplinite, frustrarile, alti-si descarca chiar ura.
Multi, nu cauta nimic, sau de fapt se cauta pe ei insusi. Exact ca la talcioc. Un loc unde te duci sa pierzi timpul. Sa scormonesti in vechiturile altora, sa le evaluezi disperarea, sa le descifrezi trecutul.
Uneori cumperi pe doi lei o sacosa de nimicuri nefolositiare, considerandu-te privilegiat ca esti de cealalata parte a tarabei. Nu-ti trebuiesc, mai ales ca multe lucruri sunt imbibate de suferinta, insa te simti bine sa fii generos, intelegator, sa empatizezi cu nevoile altora.
Altii se pricopsesc fie din mila …fie de prea multa singuratate cu cate un “animaluț de casa”, gratis – la inceput dragalas si docil … care se dovedeste mai apoi a fi o mare javra, uneori chiar jigodie sau fiara de care scapi uneori cu “costuri devastatoare” .

Talciocul (Facebook-ul) este un loc al deprimarii, un soi de telenovela globala cu milioane de personaje – unele depresive, deprimate, inselate, tradate – cersetori -pitipoance, femei usuratice / prostituate – hoti, pungasi, escroci,  si mai ales o intreaga retea de oportunisti gata de-o combinatie, de-o țeapa, de-un castig facil.

Facebook-ul este un miraj pentru multi. Toti incearca sa se afirme, sa iasa in fata, sa manipuleze, sa se vanda, incercand cu disperare sa iasa din rand, din monotonie … din apartamantul lui sordid, plin de obiecte moarte, de flori de plastic, carti necitite, aer inchis si multa, multa singuratate.

Ciudat este ca nu-l obliga nimeni sa traiasca asa, in spatele unui ecran de 15 inch cu fata luminata in alabastru, uitandu-se fix minute in sir, pana decide ce sa mai faca cu tastatura sau cu mausul. Stand in semi-intuneric cu scrumiera intesata de chistoace … tasteaza febril un raspuns la un “comment” dupa care zace iar inert in fata ecranului asteptand un LIKE sau o reactie care nu mai vine.

Facebook-ul e un loc pentru oameni slabi, fara personalitate. Oameni ce incearca sa se regasesca sau care experimenteaza modele si atituni, in cautarea lor de sine.
Nu le ajuta la nimic. Desi uneori reusesc sa para ce nu-s de fapt, n-au curajul sa infrunte viata reala, raman pitulati, dupa „sticla” laptopului, si continua sa se arate doar virtual sau in poze facute cu telefonul (din care constant lipseste o mana – cea cu care isi face singur poza)

Este si-o diferenta intre talcioc si Facebook. In talcioc n-o sa vezi niciodata oameni instariti, plini de bani. Si nici oameni cu adevarat puternici.

Pe Facebook insa este un loc “minunat” sa-ti etalezi unghiile puse, botoxul din buze, silicoanele, iPhon-ul, X6-le, masina bengoasa a unei cinostinte, perlele, gentile, rochiile. Alti-si etaleaza cunostintele – au in lista de prieteni nume sonore, desi n-au schimbat in viata lor o vorba, in afara eventual de “invitatia la prietenie”.

Facebook-ul in final e un mod bolnavicios de viata. Ceva contra naturii. Un soi de masturbare a ego-ului. Ne rupem de realitate, devenim aroganti si pretentiosi … seci … traindu-ne viata intr-un apartament rece ca un cavou, luminat chior cu becuri economice, singura licarire de lumina mai calda, mai colorata, provenind de la diplay-ul mobilului care cand si cand primeste un SMS, un mesaj instant sau cand te suna mama, sa te intrebe “cum te mai descurci, maică ?” …

VIATA E AFARA …. IESITI SI INVIATI

Cum scapam de capcaun ! – un post recuperat, de pe un blog abandonat prin 2009

Cum scapam de capcaun !

March 11, 2009

Ma uitam la emisiunea Gabrielei Vranceanu si il vad pe Basescu intr-un calup video cu binecunoscutele lui “perle” mitocanesti. M-am oripilat si incercam sa-mi imaginez cum as fi recationat daca vreuna din femeile pe care le-a “gratulat cu complimente” ar fi fost sotia mea. Inatantaneu, am simtit o puternica frustrare.

Chiar nu inteleg cum de am ajuns in situatia asta halucinanta, sa fim reprezentati la cel mai inalt nivel in stat de un presedinte absolut badaran. Un necioplit rudimentar si gretos, las, care ataca miseleste, ca o hiena cu dintii ranjiti, pe oricine i-ar putea periclita implinirea dorintei lui de a fi un perpetuu si etern Dumnezeu al romanilor, cel care decide cine sunt raii si cine sunt bunii. Cred ca mai nou, se viseaza si nemuritor.

Pe de-o parte ne meritam soarta pentru ca eu spre exemplu, n-am mai votat de pe vremea lui Iliescu, si-am lasat dezgustat, ca “poporul” sa decida in locul meu, un popor imbibat de can-can, de maneleala si prostitutie intelectuala. Ni s-a livrat cu consecventa paine si circ, si-am pus botul la rasul haiahit al preamaritului nostru presedinte, imaginandu-ni-l macand mici la gratar intr-un nor de fum si band bere cu noi, intr-o poienita cu Loganuri cu usile deschise din care se aud manele amestecate, pe ritm de subwoofer.

Cum sa nu votezi asa un om din popor, care injura, se imbata, se da la femei si sare la bataie imediat ce s-a suparat. Cred ca a venit totusi vremea sa teminam cu tiganeala, sa avem si noi un presedinte pe care sa-l ia in seama lumea civilizata, nu doar ziarele de scandal, un om cu viziune, moral, care sa ne dea si noua speranta ca cineva in tara asta se gandeste sa ne fie noua bine, celor ce platim taxe si impozite, nu doar combinatorilor, oportunistilor ce primesc felii barosane din bugetul statului.

Ma gandesc ca ar fi doua metode de al invinge pe “capcaun”, fie ca legea electorala sa prevada obligativitatea votului, si astfel vom afla si noi sigur cum stam cu reprezentativitatea, si daca va castiga tot Basescu, plac cu coada intre picioare in Congo, asa cum ziceau prin campania de SMS-uri, simpatizantii lui cand a castigat alegerile, fie, tac si diger democratia. O alta varianta mai parsiva, dar scuzabila in raport cu scopul, ar fi o “coalitie” care sa disperseze votul. Mai concret, spre exemplu daca PSD va propune pe Gioana, iar Nastase suparat pe partid va candida si el ca independent, daca PNL pe acelasi principiu va pune la bataie pe Tariceanu si Crin Antonescu, mai gaseste si PC-ul pe cineva care sa ia macar cateva procente, si mai vine si independentul Oprescu, inca o data independent, sunt mari sanse ca electoratul sa se mobilizese mai bine la primul tur, lasandu-l pe Basescu cu numai vreo 20 de procente. Apoi in turul doi, cel mai bine pozitionat candidat, dar nu neaparat, sa fie sustinut de toti ceilalti, si printr-o mobilizare masiva a electoratului sa-l debarcam pe marinar. Evident cum nimic nu e gratis pe lumea asta va trebuii sa dam cate o felie de tort tuturor “complotistilor”, dar macar scapam de bau-bau-ul cu ochii ceacari.

Ce zici domnule Nastase, candidezi ?

–––––

Nota actualizata: S-a achimbat ceva ? … ooo DA, chioru’ e cu mult mai rau …

Comentariu la: Despre importul şi exportul de democraţie de Adrian Nasatse

Citeste aici articolul lui Adrian Nastase

Pe zi ce trece democratia capata valente paradoxale. Cei cu democratia mai “mare” impun celorlati libertatea de a nu li se opune. Te opui, deci nu esti democrat, prin urmare te vor supune unei vechi proceduri comuniste upgradata la “exigente” occidentale (era sa scriu, imperialiste);

– Daca nu stii, iti aratam,
– Daca nu poti, te ajutam,
– Daca nu vrei … te obligam
Din fericire, comunistii se oprisera aici, acum marea democratie occidentala, si-a extins gama de servicii cu;
– Daca te opui … te bombardam si te desfiintam

Daca in teorie diferenta dintre comunism si capitalism, in ce priveste democratia, primii au egalizat obligatiile (fara prea multe drepturi)  iar ceilalti drepturile (fara prea multe obligatii) iata acum avem mai nou obligatia de a ne insusi drepturile impuse de ei.

Pe scurt … se instituie DICTATURA DEMOCRATIEI.

Vreau nu vreau, imi vin in minte pasaje din cuvantarile lui Ceausescu. Nu pentru ca le-as fi ascultat vreodata cu interes, (nici macar n-am fost membru de partid desi eram ofiter superior) ci pentru ca iti sareau in ochi oriunde priveai, sau le auzeai imediat ce deschideai radioul sau televizorul. La vremea aia expresii precum, “apararea suveranitatii nationale”,  “lupta  impotriva imperialismului ocidental”, mi se pareau fortate, propagandistice, de prost gust. Inteleg insa ca atunci spre deosebire de acum, serviciile de securitate chiar isi faceau treaba si-l informau pe Ceausescu despre “apucaturile” democratilor occidentali si despre pericolele la care eram expusi.

Revenind la paradoxuri, alaturarea, occident – capitalism – democratie mi se pare ca cel putin semantic este contradictorie; capitalul si poporul (vointa sa) sunt clar in opozitie. Desigur cate vreme cei putini care detin multi bani echilibreaza balanta cu cei multi cu bani putini, stam intr-un cerc vicios, ambii au nevoie de ceilalti, si practic poporul orbiteaza in jurul nucleului puterii. Din pacate ambele tabere-si doresc mai mult si atunci ori intra in conflict ori isi suplimenteaza resuersele luandu-le de la altii.

Nimic nou sub soare, asta se intampla dintotdeauna, de la popoarele migratoare, imperiul Roman, Otoman, Austro-Ungar, colonialismul european (francez,britanic, spaniol etc) pana la oligarhia financiara Americana si organizatii politico militare precum NATO, al caror scop a fost si este ca cei puternici sa-i supuna si sa-i oprime pe cei mai slabi.

De fiecare data aceste dezechilibre au generat revolte si razboaie incheiate cu armistitii sau intelegeri care au readus cumva echilibrul.

Din pacate, in zilele noatre, puterea in general are valente distructive cu mult mai mari dect sa zicem in anii ’40, iar un confilct global, care in opinia mea poate izbucnii in orice moment, ar putea sa ne aduca definitiv in “echilibru” in sensul ca nimeni sa nu mai aiba nimic.

Basescu si focul de artificii

   Totul a inceput cand Basescu asediat de USL in operatiunea “fulgerul” , paralizat si surprins de precizia cu care “coman-duo-ul”, Andonescu/Ponta il incercuieste. Disperat, apasa toate butoanele telefonului negru si striga cat il tin bojogi, “Mayday- Mayday”, pipaind cu celalta mana pe sub birou dupa “rescue box”.  O gaseste, ia snopul de rachete de semanalizare si le trage una dupa alta; “Lovitura de stat”, “Atac la constitutie”,”Avocatul Poporului”, „Democratia in pericol” … mai trage si cate una fasaita gen “Ponta a plagiat”, dar una peste alta iese mare iures, scantei, fum, pocnituri, ce mai, panica generala si stigate disperate din curtea Cotocenilor; “Sariti ca ma omoara!”.
 
Circuitele  STS se incing, Gitenstain – ochiul dambovitean al licuriciului, cu tratatul NATO in mana intra in alerta de atac nuclear. PDL-isti in camasi de noapte, care pe unde, striga dupa ajutor, unii cu valiza inchisa pe jumatate se urca in avion catre “inalta poarta” cu pricaz de moarte, altii (altele) da alarma spioancelor  cuibarite prin paturile sefilor inaltei porti cerandu-le sa activeze procedura de salvare. Masinaria se pune in miscare, banii incep sa circule pe trasee ocolite, comunicate in toate limbile bombardeaza agentiile de presa, se creaza un haos general. Abia acum Basescu respira usurat, haosul pentru el e ca apa pentru pesti, de-acum gata, isi revine si face ce stie el mai bine; focuri de artificii.Focul de artificii, incepe progresiv, un suerat(pe surse), un flash(in media), o bubuitura(in conferinta de presa) apoi mai arde palpaind o zi doua pana se stinge. Una dupa alta, artificii mici, mai mari, rosii, galbene, de toate culorile tine lumea cu ochii pe cer, privind la “spectacol”.
 
Rand pe rand din poligonul de langa garaj Basescu lanseaza petarde una dupa alta, una cu cvorumul, alta cu MasaVerde, alta cu „PDL-ul va intra in conflict direct cu mine”, invitatia la boicot si tot asa.
 
Disperate „neamurile” PePeE-iste, auzind bubuiturile de pe cerul Bucurestiului, il chema la ordin pe Ponta sa de-a explicatii;
– Ce-i la voi acolo, lovitura de stat, a incepui razboiul ?
Degeba a incercat Ponta sa explice ca se joaca Basescu cu focul, ca i-au si pus aia un plan in fata in 11 punde de prevenire si stingere a incendiului, pe care sa-l semneze.
Parerea mea ca era mai simplu daca din prima ii zicea lu’ Ponta, sa-i ia lu’ Base chibriturile si sa-l trimita inapoi la Cotroceni la jucariile lui de la STS.
 
Gitenstain, la randul lui mai ca nu s-a mutat la guvern sa „gestioneze el criza” dar ca sa faca impresie la chemat pe unul Gordon sa arate cartonase rosii pentru fault in careu, USL-ului.
 
Cand vazu Basescu ca „arbitri” si „federatia” tine cu el, a prins curaj, si ce s-a gandit el; Pai de ce sa ne distram doar noi pan’ Bucuresti. Ia sa se distreze toata lumea, si a trimis o aramata de „petarde” cu petarde sa-i „distreze” si pe tarani.
La inceput saracii tarani au inteles ca au venit unii procurori de parchet, dar cand vazut ca in loc de parchetari erau unii de-i alergau prin ograda cu biblia in mana, o bagara pe maneca. Pana s-au dumirit ei si-a inceput lumea sa-i huduie deja se trezira cativa cu dosare penale.
 
Dar nu doar taranii au avut bucurii cu dosare. A scos Basescu „arma secreta”; dosarele judecatorilor CCR. I-a prins pe „baieti” cu outzele in menghina, iar pe fete cu limbile intre dinti si a inceput sa le faca prevestiri despre viitor, bazate pe povestiri din trecut.
Si uite asa unul Zegrean, chiombalau din neam, cu unu’ Stefan (Minea) pusera la cale ca intr-o serata sa dea o erata.
 
Daca n-ar fi fost deja incurcate, acu’ lucrurile s-au incalcit de tot, drept care CCR cere timeout pentru recreere, regrupare si „reculegere”
N-a mai surprins pe nimeni cand la dezbaterea cu dosarele pe masa (dosarele lor aproape penale) 6 dintre judecatori au preferat sa-l trimita pe Basescu inapoi la Cotroceni, decat sa-si schimbe ei robele pe zeghe.
 
Si cand toata lumea astepta un final apoteotic cu artificii, iata Base cu munitia consumata si cu plamanii plini de fum s-a baricadat la Cotroceni, si probabail se dezinfecteaza cu niste whisky Glenfiddich (am auzit ca asta-i place)
 
Problema acum este ca toata lumea a ramas cu un gust amar de la „distractia” asta, ba din pacate, poporul nu s-a distrat chiar deloc. Mai mult, frustrarea a generat un mare butoi de pulbere. Din fericire, inca n-are fitil, dar sunt sigur ca atunci cand va avea unul, Basescu se va grabi sa-l aprinda, si atunci sa vezi foc de atrificii !
__________________________
va tin la curent cu continuarea
__________________________